Cozonacul bunicii
STÂNGA ×11 · DREAPTA ×11 · cam 3 min de citit
În Ajunul Crăciunului, în casa bunicii Maria mirosea a cozonac cu nucă și a portocale. Copiii, Ioana și Matei, împodobeau bradul, iar bunica scosese din cuptor un cozonac minunat. L-a pus pe pervaz să se răcească, în ← stânga ferestrei, iar borcanul cu nuci în dreapta →. Când s-a întors… cozonacul dispăruse!
Ioana s-a uitat la ← stânga: doar perdeaua. Matei s-a uitat la dreapta →: doar pisica, Mița, care își spăla foarte nevinovată lăbuța dreaptă →. Prea nevinovată.
Pe zăpada de sub fereastră se vedeau urme mici. Urmele o luau la ← stânga, pe lângă fântână, apoi la dreapta →, pe lângă coteț, apoi iar la ← stânga, spre pădure. „După ele!” a strigat Matei, și toată familia și-a pus căciulile.
La marginea pădurii au dat peste o veveriță. „Cozonac? Am văzut un ren care ducea ceva în bot. A luat-o la dreapta →!” Dar un iepure care trecea pe acolo a zis: „Nu, la ← stânga!” Bunicul s-a uitat la ← stânga, apoi la dreapta →, și a zis: „Mergem pe amândouă, să fim siguri.”
Ioana a luat-o la ← stânga și a găsit o sanie mică, uitată în zăpadă. Matei a luat-o la dreapta → și a găsit un ren tânăr, cu nasul plin de zahăr pudră și cu cozonacul între copite. „Iertare!” a spus renul. „M-am rătăcit de sania lui Moș Crăciun și mirosea așa de bine…”
Chiar atunci s-a auzit un clinchet de clopoței. Din cer a coborât Moș Crăciun, cu sacul pe umărul ← stâng. „Aici erai, Fulg!” i-a zis renului, râzând. „Te caut de o oră!”
Bunica nu s-a supărat deloc. A tăiat cozonacul cu mâna dreaptă →, ținându-l cu ← stânga: o felie pentru Moș Crăciun, una pentru Fulg și câte una pentru fiecare. Copiii au cântat o colindă, iar Moș Crăciun a bătut tactul cu piciorul drept →.
La plecare, Moș Crăciun a scos din sac câte un cadou pentru fiecare om din casă: unul la ← stânga bradului, unul la dreapta →, până s-a golit sacul. Apoi a făcut cu mâna ← stângă, Fulg a făcut cu copita dreaptă →, și sania a zburat peste sat.
Aici se termină povestea. Acum fiecare deschide cadoul pe care îl ține în mâini!
Costumul de Moș Crăciun
STÂNGA ×15 · DREAPTA ×14 · cam 3 min de citit
La firma Fulg de Nea, petrecerea de Crăciun era gata: la ← stânga mesei erau sarmalele, la dreapta → cozonacul, iar sub brad stăteau cadourile Secret Santa. Lipsea doar un lucru: Moș Crăciun. Mai exact, costumul lui. Andrei de la contabilitate trebuia să-l poarte, dar dulapul era gol.
„L-am pus aici azi-dimineață!” a zis Andrei. A arătat cu mâna ← stângă, apoi cu dreapta →, apoi iar cu ← stânga. „Sau poate în celălalt dulap. Sigur într-un dulap.”
Șefa, Elena, a ridicat mâna ← stângă și a luat situația în mâini. „Contabilitatea caută la ← stânga, pe hol. Vânzările – la dreapta →, spre bucătărie. IT-ul verifică etajul de sus. Cine rămâne păzește sarmalele!”
Contabilitatea a luat-o la ← stânga și, după colț, a găsit barba. Era pe capul unei statui de ghips de la intrare, puțin strâmbă, spre dreapta →, și statuia arăta acum foarte înțeleaptă. Vânzările au luat-o la dreapta → și au găsit căciula roșie pe ibricul de cafea, ca să nu se răcească.
IT-ul a urcat scările, a cotit la ← stânga, apoi la dreapta →, apoi iar la ← stânga, și încă o dată la dreapta →, și a găsit în sala de ședințe haina roșie, pusă pe un scaun, cu un bilet: „Împrumutată pentru repetiția de colinde. Mulțumim!”
Mai lipseau cizmele. Toată lumea s-a uitat la ← stânga, apoi la dreapta →, apoi iar la ← stânga. Nimic. Atunci Bogdan de la IT a strigat: „Uitați-vă pe geam!” Afară, pe pervaz, stăteau cizmele negre, pline de zăpadă, cu un porumbel cocoțat pe cea dreaptă →.
În cinci minute, Andrei era gata: barba, căciula, haina și cizmele, una ← stângă, una dreaptă →. A intrat în sală cu sacul în spate și a spus „Ho, ho, ho!” atât de convingător, încât toată lumea a aplaudat.
Colegii de la etajul de sus, cei cu repetiția, au venit și ei și au cântat „O, brad frumos”. Andrei a împărțit cadourile: unul la ← stânga, unul la dreapta →, încă unul la ← stânga și încă unul la dreapta →, până s-a golit sacul.
Apoi toți s-au așezat în cerc. Sarmalele au pornit spre ← stânga, cozonacul spre dreapta →, iar Elena s-a uitat la ← stânga, la dreapta →, și a zâmbit: „Mulțumesc tuturor pentru anul acesta. Crăciun fericit!”
Și aici se termină povestea. Acum fiecare deschide cadoul pe care îl ține în mâini!